DEMISIONEZ!

Subsemnatul,
doresc să vă aduc la cunoștință hotărârea mea irevocabilă de a demisiona oficial din funcția de adult pe care , in mod abuziv, o dețin acum.
In urma unei analize detaliate, m-am decis să preiau atribuțiile cândva avute ale unui copil de șase ani, drepturi și indatoriri la care am renunțat prea ușor la acel moment.
Vreau să stau pe trotuar și să desenez cu cretă in timp ce oamenii mari trec spre serviciu, să nu dau doi bani pe stresul generat de trafic, idioți sau intâlniri de afaceri.
Vreau să mă plimb in fiecare zi cu trotineta mea, fără să mă intereseze ca la anul se scumpește iar benzina sau asigurarea.
Vreau să mă duc in parc, să mă așez pe iarbă, să mă uit la cer și să compar forma norilor cu animale, intrebându-mă de ce adulții nu fac la fel.
 Vreau să mă intorc la vremea când nu știam ce inseamnă războaie, crime, ură, politică.
Vreau să cred că totul pe lumea asta este gratis, ori in cel mai rău caz să aibă prețul fixat in surprize de gumă Turbo.
 Vreau să revin la o vreme când cel mai rău lucru din lume insemna să mă prindă mama că am chiulit de la școală ca să fac baie in Herăstrău.
Vreau să joc din nou fotbal pe stradă, cu bare făcute din pietre și tricouri, nu pe terenuri sintetice.


Pentru toate aceste motive, și nu numai, vă rog a-mi aproba demisia.

Cu deosebită considerațiune,

Gavro

Noaptea muzeelor

Noaptea muzeelor. Alias noaptea in care accesul in multe muzee din București este gratuit. Alias noaptea in care grupuri-grupuri de inculți, cu buzunarele pline de semințe si cutii de bere, se urcă in autobuzele puse gratuit la dispoziție de RATB și incep să bântuie prin muzee.

Este surprinzător interesul generat de gratuitatea evenimentului. Muzeele respective sunt deschide și in ziua următoare. Și incă alte aproape trei sute de zile in restul anului. Nu poți argumenta gratuitatea, prețurile de intrare in aceste muzee fiind cel mult modice.

Ce animă această gloată troglodită la porțile muzeelor, așteptând gălăgioasă cu orele? A fost lovită subit de cultură? După ritmurile de manele vomitate de telefoanele unora dintre ei, tind să mă indoiesc. Ca să nu mai menționăm că a doua zi angajații respectivelor muzee mătură munți de coji. De semințe, evident. Doar stai la coadă cel puțin o oră ca să intri. Ce-ar vrea fraierii ăștia să faci, să stai ca prostul? Sau să spargi și tu o sămânță cu băieții? CORECT!

Odată intrați, băiețașii trebuie să verifice autenticitatea unui tablou. Cu unghia. ”E adevărat, să moară mama!”. Mai norocoase sunt exponatele din spatele unui geam. Cu toate că nu poți trece prin fața lor fără măcar să ciocăni puțin. E de bun simț. Inainte de ieșire trebuie imortalizat momentul vizitei cu o poză. Ca să se vadă ”cât dă jmecher ești”, rogi pe cineva să ți-o facă lângă un tablou. Nu contează semnul de la intrare. Cum adică blitz-ul afectează pigmenții? Ce sunt ăia pigmenți? Sigur au inventat aștia un cuvânt ca să ne sperie pe noi. Dar noi suntem mai jmecheri, doar nu ascultăm de niște proști angajați la muzeu!

Acestea fiind spuse, se anunță o noapte pe cinste!
Distracție plăcută!